îmi plăcea să o văd întorcând tablourile
cu privirile către mine
în fiecare dimineață din obișnuință
o durea colina de speranțe
nefolosite ori respinse
aruncate trist în cutia din stânga
printre leșurile răului

dorea să moară Olga
în visul comediei să o întâlnească
atârnată de limbă
și atâtea ceasuri rupte în tragic
striga Olga
se fofila în mătăsuri
și degetele simțeau culorile
în intensitatea clipei contopite cu moartea
se învartea în pustiul de stele
noaptea când zidurile cad infirme
striga să moară Olga