Pe altar, pe altar stau sus şi mă zbat
Şi mă uit neînfricat la scumpul Bărbat
Şi tresar ochii mei de metal
În abisul munţilor cu dor de final.

E Iisus Dumnezeul tău şi al meu
Se uită sfios şi plânge mereu
De marea izbândă a fratelui său
De zbaterea în van a lumii mereu.

Se uită la mine cu drag şi mă roagă
Stai frate creează lumea întreagă
Cu dealuri, cu munţi şi cu vise
Cu farmec, cu bucurii nestinse.

Dar, Doamne, sunt om, un biet nepriceput
Care stă, gândeşte, suspină
Se-nchină la cerul albastru
Ş-aşteaptă divinul astru.

Taci, omule mic şi imens
Ai suflet, ai gând, tot DUMNEzeu
E simplu să faci lumea din nou
Ridică dreptatea la rangul de zeu.