de la răsărit şi până la asfinţitul soarelui
ninge din cer cu păsări din altă emisferă
par funingei suflaţi de buzele unor gheţari
plutesc în lumea noastră caldă
(apoi se depun în miriştile galbene
parcă prin brazde a lăcrimat tot aurul din adânc)
se aştern ca o zăpadă pufoasă
alintând aerul cu penele lor răvăşite

în ochii rotunzi încă mai rătăcesc
norii pe bucăţile de cer
ai lumii de unde vin aceste făpturi
se desfac în evantai iar jos
lumea înoată într-o oglindă
oraşele respiră închise în acvarii
prin care plutesc umbre de oameni
peşti inofensivi ca şi aceste păsări
libertatea lor este moartă

spaima îşi aduce casa în mirişti
ne admiră tăcută rătăcim cu aceste păsări
în ochi clipeşte libertatea o singură dată
să o putem înţelege ne oglindim unul în altul
umbra îşi dezbracă haina
îşi scutură sudoarea în ochii stinşi
cineva îşi va părăsi numele la noapte
va fi o trecere graţioasă
cum ai visat de atâtea ori că se va întâmpla
rănile vor privi durerea
vor închide ochii în noaptea ta
ultimele felinare