îmi plac prietenii care îmi observă mâinile când discutăm
un fel de complicitate prinde contur
e un sfârșit de săptămână frumos
mă uit lung în gol după orarul lipit pe dulap în copilărie

odată nu am ieșit din casă o lună și nu a observat nimeni
fulgera a vreme urâtă totuși feminină
atunci am simțit cum mă dizolv
m-a durut un timp apoi m-a chemat cristi să trec pe la el

nu știu de ce avem zile bune și zile proaste dar acum e ok
nici nu mă străduiesc să aflu
mi-e dor de biblie
de cortul de la obârșia lotrului de peștera bolii de galbena

cred că am lăsat un măr în cameră s-a stricat și acum
o musculiță se tot foiește spre monitor
încerc să o prind degeaba
din orașul meu
mă fascinează strada unde dumnezeu lustruiește pantofi