..nu că mă înșeli, nu asta mă supără, ci diminețile răcoroase de vară când mă scol ud leoarcă după un vis complicat cu o fugă prin tunele mucede terminată pe scena unui cabaret vicios dansând strâns cu o mulatră tânară un tango bestial de simți parfumul sânilor sfredelindu-te cu o fierbințeală de nesuportat, cu un dor de evadare în tine echivalent cu cele mai ascunse colțuri ale memoriei răscolite după imagini vechi ca de timbre poștale cu zimții tociți dar găsind doar coji de melci crăcănați cu cochilia spartă, dulapul ros de molii, sutienele unor curtezane abandonate, culorile uscate ale unui tablou început și lăsat baltă pradă criticilor art-nouveau, căni de cafea exalând iz de nu mai pot, ceasuri stricate fară arcul inimă, fără speranța unui început, drace zic, bocănind cu cizma în podele doar să mă auzi, doar sa mă vrei măcar o dată în toamna asta fără frunze, dar tu nu ești și nu vei fi oricâte esențe de crocodil îți voi aduce cu o moacă de amorez latin, iubăreț și naiv, din ăia din telenovele care plac femeilor din cartierele provinciale, bătute de soți, înșelate vinerea, abandonate cu plodul la gură, asta mă supără, că nu ai fost lângă mine când mă nășteam și îți căutam febril mâna într-o mângăiere simplă, scurtă, cu miros de amantă..