Versurile mele
au același gust
numai tu ai pierdut
certitudinea
dinții nu mai rup
absolutul din rând
scrisul e setat
în răbufniri și plâng

texte și pretexte
îndelung foșnesc
când se aude zvonul
unei explorări tactile
zăvorâte-n taine –
candele livrești
sfârâie cuvinte
fragmentate-n zile

obosit de truda
unor lungi tăceri
timpul nu așteaptă
umbrele desculțe

când deschid fereastra
aromatul Ler
trage după sine
provocări captive

nu întâmplător
se scurtează noaptea
nu întâmplător
demontez negări
pentru tine anume
voi fi echinocțiu
dintre o speranță
și un abandon

din instinct-
substitui chipul din hârtie
cu o crisalidă în care
dăinuie chemări.