se rotește cercul în jurul nucleului
o linie dreaptă pornește dintr-o direcție
pe urmele punctului său final
fiecare își construiește un centru al său
fie din piatră fie din apă
zic unii că
un prunc a fost abandonat într-un pustiu
cu mama sa
iar mirajul spre care alerga ea
s-a transformat în izvor
oamenii acum se fugăresc
între picioarele pruncului abandonat
și mirajul acela
undeva
unde picioarele goale lucesc
sub lumina farurilor
din care se scurge saliva flămândă
femei majoritatea lor îngrășate
după atâtea nașteri
sau de dorul bărbaților ce-și apără onoarea
departe de casă
se îngrămădesc să ia fiecare
măcar câteo gură de apă sau de aer
tu chiar crezi că un om poate să parcurgă
toate cerurile
și să stea față-n față cu Dumnezeu
când tu te răsfoiești-n patul său
visând un alt bărbat mai viril și mai tânăr
un glas cobora de undeva de sus poruncindu-mi
să tac