când ridic pleoapele se închide

dungi cenuşii ameninţă cerul lui Manet
probează ziua asta ca pe o rochie
soarele se sufocă
sărută-l pînă îi va sări luna din gât
nu te mai întreba cine în gândul cui este
adună doar tăcerea între palme!

mişc pereţii
apa picură din grindă
suntem rădăcini înecate de aer
fructe în pământ

întunericul - avorton al luminii
ţine visul întins ca o setcă

------------------------------