"cine are copii pe pământ nu în gând..."

scriu
cu acea lumină
pe care o au pe chip
pruncii prea mici veniţi la biserică
atunci când le zâmbesc îngeri

de-atâta dor
de picioare mi se-anină
spinii şi mişeii
de zbor şi credinţă mă-ncearcă
iar oamenii nu zeii

un înger numai de banalitate
nu poate fi acuzat
fericite pietrele
din care se pot ridica altare
mândria
haine deşarte peste pietre în mişcare
ori păcatul care n-a încetat
să se facă

cine nu cunoaşte hăul
îngenuncherii până la înălţare
prin scutecele de vis
primite de prunci
cu o îmbrăţişare divină

să tacă