din mâini
sunetul învinge gravitaţia
pe mulţi îi surzeşte
sala de concert îmbrăcată în roşu
coloane de fum degajate de clape
amplifică sentimentul
suntem vecini cu universul
promite să nu facă zgomot
măsoară scena amenajată pe nuferi
cu paşi imaginari împrumută
apă de-acasă

animale neliniştite
pe colina de marmură
începutul furtunii un fus
cu vârful în jos lumina orbeşte

cârdul de raţe
învaţă greu purtate pe lectici
să imite foşnetul vieţii
visează în
La
întâmplarea lor

inextricabilă