eram copil şi îmi ploua în păr
ieşea soarele şi lutul creştea rotund
o ulcea în mâna olarului
era trupul meu dinspre tălpi spre creştet

alergam roată în jurul copacilor
cu hăţuri strânse pe trup
după cum se schimba vântul
inima cât un bob de rouă ascuns
trăgea numai hăis sau cea

câte puţin pădurea şi-a strâns rădăcinile
aspre în tâmplele mele
crengile taie pământul ca un plug
merg printre oameni pe vârfuri
codru adânc de-a-ndoaselea

lutul mi-e moale şi uşor
îmi trec prin el braţele şi desenez
pe gâturi de ulcele flori de mac