dacă mâine nu va veni
am să cred frunzele
zboară de la unul la altul
vântul copilul nostru de mingi
prinde fiecare cuvânt
nu te vreau supărată
rămâi
o sticlă de apă ciocolată și flori
vânzătorul spune că sunt
prea mic să iubesc
beau trei străzi departe de tine
sub tejghea îmbrăţişările altora
înjur cu părere de rău
copilăresc al naibii de mult vreau să urc
un vrej de fasole bunica îmi coase ciorapii
deodată cu ea
fereastra deschisă spre greieri
ploaia se crede bine primită
în patul scrobit și alb
sfinţită
cu sare
Poezie:
Comentarii
ce bine ar fi
Ottilia Ardeleanu -
să rămânem în poala bunicii, acolo unde se torc poveştile frumoase. însă, vine acel mâine care se joacă precum vântul cu încrederea, cu inocenţa şi constatăm că poveştile au alt iz, alt deznodământ.
"dacă mâine nu ar fi"!
foarte frumos!