n-avem niciun cuvânt de spus
mușcăm
din frunză
copacul
cât respirăm între noi viața acolo
unde nu putem ascunde
păcatul

în încercarea de-a mă convinge
că nu mă iubești degeaba
toamna
în adevărata ei culoare
o să mai aibă frunze
în cădere
la picioarele mele