Drumul anemic prin venele unei iubiri înguste

imaginea utilizatorului celestin

zilele cad
fac umbră în lipsa ta
numai timpul trece deasupra ochilor gri
ca un corb

strigătul
din această singurătate îngenuncheată
sângerează

pentru a nu mă pierde
îndrăgostit scot inima înaintea cuvintelor
te caut în linişte
unde oamenii acestui oraş fac salturi mortale

şapte zile la rând
cu ferestrele închise
cuiele bătute pe şira spinării
ruginesc
visurile pe care le-am dus împreună
gem oricât de încet le-aş legăna
de unul singur