şoarecele de casă chiţăie sub dulapul greu
cad fărâme
din luleaua neagră a bunicului
îngheţata cu frişcă s-a uscat în compotieră
ceasul a rămas în urmă câteva nopţi polare

nu eu
nu am ţinut la vechituri şi am visat foarte rar să gust
roşcove după pofta inimii
păpuşile din cârpe nu zâmbesc dar râd cu gura până la urechi
cusută dublu cu aţă
eu
este o vorbă prea mare pentru un copil de trei ani
am uitat de trei ani cât am iubit din lumea asta
nu mai iert ce mi-a rămas
triunghiul acela din cerc de pe retină s-a şters
stelele călătoare aleargă
printre alveolele plămânilor

înainte să adorm
se face mereu frig
poştaşul sună la fel ca atunci când am pierdut adresa
unde mă uitase lumea
este ceva nou pentru mine
istoria care încă se repetă
drept cel mai frumos dar