Cobori desculț
pe proprietățile timpului
tu iubitor de cuvinte
ce îmbrățișezi lumina
fără miez de umbră în ea

simt miros de inimă arsă
când privești marea moartă
cu valuri împreunate la piept.

Mi-ai cerut liniște
din ea să-ți faci vise
în timp ce eu mă urcam în nuc
să te văd de sus
cum te speli pe picioare
cu lumina caldă a apusului
înainte de culcare
și cum iei buchetul de rugăciuni
de la icoana sfântă
cu rădăcină în inima ta
și-l pui la capâtâi.