încăperea avea răceala unei morgi îmbîcsite
de prea multă moarte și perdelele
păreau de granit
acolo se adunaseră fantomele priveam
cum își netezesc cutele fustelor străvezii
cum își pudrează obrajii translucizi
vorbeau unele cu altele în grupuri mici cu voci joase
ca la o înmormîntare vorbeau
gesturi reținute și zîmbete marcate de suferință
de parcă o pirdere grea le apăsa piepturile
erau toate în camera înghețată ca o iarnă
plătită să dea cel mai bun spectacol
toate iubitele mele
pe pereți atîrnau ca în ștreang
tablouri ale unor scriitori de seamă
erau toți acolo și rimbaud, apollinaire, poe
și dostoievski și tolstoi și bukowski
nu lipseau premiații cu nobel și nici sinucigașii
și pînă și sciitori mai mici ca stephen king sau sorokin
erau toți acolo
cu ochii ieșiți din orbite în timp ce eu mîngîiam fără jenă
femeile din salonul în care aburul respirațiilor noastre
se amesteca într-o ceață concupiscentă
și eu le luam pe rînd și le posedam sălbatic
cu furia unui spirit malefic și toate gemeau
de plăcere toate icneau și scoteau sunete ca și cum
se rupsese cerul și fericirea căzuse peste ele
se umflase iadul și erupsese asemenea unui vulcan
eram împroșcați de dorințe tot mai carnale și mai lascive
și fantomele femeilor își zgîriau pielea de sticlă
se umpleau de lumină se tăvăleau exuberante și gurile lor
erau ceruri în care se cuplau îngeri cu diavoli
eu străluceam ca un zeu cuprins de febră
ca o lună plină în absența luminii sale
pielea mă strîngea înăuntru de parcă o parte din mine
lucea pe întuneric un lac pe fundul unei peșteri
femeia de lîngă mine îmi ștergea fruntea și tîmplele
din mine toată orgia aceea se auzea
ca ultimul suspin înainte de întuneric
în timp ce la radio se anunța vreme însorită
și apa mării de 24 de grade