zgomotul s-a născut odată cu lumea
în ateliere fără ferestre

trupurile ne-au fost date
după puterile noastre
azi construiesc piramide
din noroiul de oase topite
unde nici morții nu se odihnesc
de nepăsarea unora

din capete plecate
coboară gânduri
vinovații își strâng rădăcinile

cad de pe acoperișuri poleite
îngeri mototoliți pe dinăuntru

pământul rămâne singura istorie
fără de care nu se poate trăi
în cele din urmă