și dacă tot am stat pe întuneric jumătate de viață
ce ar mai conta că de acum va fi la fel
tot ne-am obișnuit cu logica formei
tot ne-am obișnuit să ne fumăm ochii unul altuia
să ne atingem telepatic când se înmulțesc insomniile
să sfidăm moartea ascunși printre versete și psalmi
în timp ce zburăm chinezește peste facturi si rețele

suntem un soi de eroi ai acestui întuneric
unul, viu printre nemuritori
altul, înecându-se , înghițind mări
până când .

iubito

liniștea asta dintre luni și joi
îmi spune că timpul
nu e decât o etichetă
ne rătăcim căutând adevăruri
mai bine un pui mic de ceva pierdut printre majuscule
o bătrânică ce ne-ar fi putut fi copil
o tăcere care ar vrea să fie numai a noastră

doar noi ne suntem necesari utili și frumoși
poate înțelegi
lumina e o persoană
nu un fenomen