nimic nu mi-a strecurat mai mult în sânge
lentoare de pierdut şi amar
nu m-a înfiorat nici vaier de scoică
nici pântecu-mi rotunjit nici inima ca un armăsar biciuit
faptul că din întâmplări rămân esenţe
şi mai apoi doar un fel de gust
că din iubire ceara topită a trupurilor
ia forma zilelor oarecare
nici chiar prietenii strămutaţi definitiv în amintire
de 40 de zile sau 7 ani

nimic nu mi-a arătat mai clar că între literele e şi t
din propoziţia afirmativă eu sunt
a trecut un timp care face ca pronumele
de la începutul propoziţiei să fie deja altul la sfârşitul ei
decât faptul că te-am văzut
cum treceai azi prin faţa tarabelor cu cartofi ceapă morcovi
erai frumoasă şi cuminte
aveai o sacoşă mare roşie în mână
care flutura printre târgoveţi ca un stindard de luptă
apoi chipul ţi s-a pierdut în mulţime
am mai zărit doar sacoşa viu colorată
se cufunda în viermuiala de trupuri
ca un steag doborât