tatăl nostru care ne-ai zidit în cerul gurii
adunându-ne-n jurul gândului, cheie de boltă
deschide pecetea și umple-ne forma
cu duhul primenirii și al înălțării
tu, care asemeni trunchiului
porți în tine scândura neființei
învață-ne a duce osânda nerostirii
și-așa cum crucea-și smulge cuiele din carne
ajută-ne să-ndepărtăm putreziciunea și stâlcirea
tu care ne-ai învățat să pictăm cu literele noastre
bolta și stelele, marea și florile
ajută-ne să alungăm pecinginea prostiei și minciuna
și strălucirea ce îmbracă golul și nimicul
căci tu ne-ai dăruit cu-asprimea deșertului
și ne-ai dăltuit tăișul, călindu-ne carnea
ne-ai împodobit cu diadema cascadelor
ne-ai dăruit râsul gâlgâit al clopotelor
ce-și înghit limba in zori
tu care ne-ai îmbăiat în aroma fructelor
și în culoarea parfumată-a florilor
ocrotește-ne,
întărește-ne,
liniștește-ne
că a ta este mărirea și viețuirea noastră.

oh, poporul meu de cuvinte
prefiră-mă în somnul și-n tainele tale
și astfel voi veghea la liniștea ta.