am întâlnit-o pe acea terasă în răcoarea lui septembrie
nu vorbea cu cineva anume
lăsa cuvintele să intre în aer suple și erotice

prietenii mei erau în gât după ea
la fel și eu
femeia se uita prin ei prin mine
avea două decenii

ochii îi erau obosiți de existență

bea sprite purta o bluză ușoară
grena
pe care mi-am odihnit
capul

dependentă de precizia comunicării sfida regulile

mă auzea când o întrerupeam dar rămânea simplă
ca o apă ca respirația
avea drumul ei
aștepta o lipsă finală de personalitate
într-un lotus imaginar
se lega de fiecare gest
cu toată ființa

caut și acum liniștea demnă de un poem ca ea
când o privesc cum intră zâmbind în cameră