Să plec de-acum?! Ce drum îmi mai rămâne
Spre orizontul negru şi imund,
Când drumurile se întorc spre tine
Pe-acest pământ, de dor tot mai rotund?

Să plec de-acum?! Nu ăsta este leacul
Greşelii şi-al condiţiei de om.
Ce dacă între noi se-ntinde veacul
Sau frontiera scurtă de atomi?

Să plec de-acum?! Nu repeta cuvântul
De două ori; de nu ai sa mă ierţi,
Cândva voi sta în praguri îngânându-l,
Iar tu-ai să strigi iertarea la pereţi!

Să plec de-acum?! N-am să îţi pun sub lupă
Purtările şi n-am să te recuz,
Dar nu am să mai fiu acelaşi după
Scăderea ce ne dă cu unu-n plus;

Deci încă predic dorul de pereche
Când fuga e scăparea din eşec.
De la distanţa buzei de ureche
Îţi dau răspunsul limpede: Nu plec!