Pe vale satul
într-o veşnicie rămas
străjuieşte râul,
pe coline păduri de stejar.

Drumul şerpuieşte-n urcuş
cu pieptul de piatră dezvelit,
printre case fântâni cu roată
în faţă măgura de calcar,
cu arbuşti chirciţi de sete

Întunericul coboară
alunecând peste case,
de pe coama pădurii soarele
priveşte ceasul clopotniţei
şi pleacă mirat.

Noi ne apropiem tăcuţi
de locul sfinţit
unde am lăsat copilăria
jucându-se cu timpul.