când se ridică în mine copacul dragostei
și pielița lui plesnește în albul ochilor
acest copac aspru stelar această negreală
deschid și eu ochii
ochii mei blânzi și senini
un set de cuțite puse în ordine

atunci știi
eu nu iert niciodată o dragoste
când aceste mâini se prefac în flori de lămâi
și pe spinare coboară

am nevoie de tine acum
să nu scoți o vorbă despre asta

foarte curând va veni ceața
și în ceață vei luneca precum vrabia în gheara pisicii

va veni ceața
va veni iat-o că vine
adună-ți rochia sub tine
și dormi cu fața la zid de azi înainte
vreau să-ți rup în genunchi o aripă
ochii tăi care mă strâng într-un foc
să-i arunc în cuibul unor insecte

nu voi privi înapoi
nu privesc niciodată

dar acum vin către tine
vin ca o stea sfredelind întunericul

dragostea mea îți tin pumnii