Sonet 158

imaginea utilizatorului cvasiliu
Pe fruntea mea

Pe fruntea mea cu poduri de aramă
Trec lungile cohorte de cuvinte
Spre vârful unde ochiul tău cuminte
Se stinge de mirare și de teamă.

N-aduc pe tâmple zeci de jurăminte,
Nici lamentații și nici dări-de-seamă;
Nu le opri și nu le cere vamă
De parca-aș fi străinul care minte

Și trupul tău, în trista nebunie
A primăverii, a uitat să creadă.
Ascultă-le! Au haine de paradă,

Nu poartă săbii și aduc solie
De dincolo de hăul de zăpadă
Cu pasul cadențat de poezie.

20 III 2008