Un singur salt! Spre tine, iubito, de pe creste,
Când muntele víeţii e tânăr şi înalt,
Peste prăpastii negre – flămânde guri – şi peste
Fruntariile lumii de fier, un singur salt!
N-am aripi; cad în cercuri cu braţe-ntinse; poate
Nu mă aşteaptă-o plasă în pieptul tău adânc
Şi nimeni de acolo, în veci, nu mă va scoate;
Un singur salt, chiar dacă în tine-am să mă frâng.
Un singur salt! Ascultă, cum şuieră cuvântul
Sinucigaş “Iubito!” şi-n noapte cum respir,
Când văd că înspre mine se-apropie pământul
Şi pot ajunge-o umbră la tine-n cimitir…
Visez la zboruri albe, la tron şi fericire!
Un singur salt, iubito, o singură iubire!

23.II.2010