Numai tu mă uimeşti, silfidă
gratioasă prin aerul împrimăvărat în trup
dimineţile-s explozive, arcuirile vibrante
ochii, scântei de cobalt
purifică pornirile nestăpânite.

Ziua-i prea focoasă şi trece
adună prin gând o noaptea de frînghii
lângă ferestrele lunii.

Alunec mâinile-n părul învolt
să-mi desţelenesc liniştea
împrospătat cu adieri de vânt
prin înaltele ierburi ale miriştii
din care vom fugi impreună.
spre munţi.