câte flori încap într-o albină
râde
cred că se gândeşte la întrebare
nu la răspuns
pe ştergarul alb întins în poală
stau aşezate grămadă albinele
ia câte una
arar
şi după ce îi mângâie aripile
aşa ca la păsări
o aruncă în sus
după un timp
plimbându-şi degetul
pe ştergar
alege alta
şi tot aşa până se înserează

ce nu am înţeles eu
cu ce s-or fi deosebind
de celelalte
alea două trei
care zilnic
sunt rupte în două
zice-se
pentru ca stuparul să fie sigur că nu sunt goale

ce-i drept
le lipeşte la loc
de fiecare dată
şi le aruncă spre cer
dar ştiu eu ce să zic
o fi obşnuinţă
o fi joacă

aha
abia acu mă priveşte
niţel încurcat
nu ştiu nici eu
îmi zice
şi chiar de-aş şti