bem ceai dintr-un pliculeț
zîmbim fulgilor în același timp
cînd ei ne zîmbesc nouă
e un fel de reciprocitate
cu care i-am obișnuit
știm cum să împăturim iarna
cum să o ascundem în dulap
ca pe o fotografie uitată
uneori întoarcem
clepsidra
și ne uităm cum se mișcă nisipul
cum timpul sapă iar goluri
pînă nu mai rămîne nimic
poate
doar
începutul