Rup din moarte şi-i ascult plânsul,
o fluier prin oase
păsări negre,
mă agăţă de buza vieţii
cu unghiile,

o flacără se aprinde
prin refiinţarea în carne.
Tu,
cu ochii aţintiţi în vid,
ca o pisică noaptea,
vrei să-l pândeşti
pe cel ce-mi ronţăie flămând,
timpul.