Veghează huma și ascultă-i glasul
Ce către mâine din adânc vibrează.
Răsuflă rar sub talpă și oftează,
În ritm spasmodic măsurându-și pasul.

Va fi un ceas când lutul întrupează,
Tot priveghind cu-nverșunare vasul,
Ca mirul sfânt să-și aibă-n trup popasul,
Să ne cunune vrerea pururi trează.

Nimic în jur. Doar tu în dimineață,
Mireasmă nouă de nevârstnic rod,
Binecuvântă țărna și răsfață

Nădejdea prinsă-n viguros năvod.
Tu cel ce singur ai trecut prin viață
Vei fi-ntr-o zi însuflețit norod.

27 ianuarie 2004