mă scutur de haina ploii
ca de o ultimă privire în mine
au rămas departe
monologul lui Hamlet
corăbiile feniciene
te caut în priviri somnolente
beau cafeaua plină de himere
culorile gris ale dimineții desenează Magritte pe perdele
eu rătăcesc cu gândul sub plapumă

uite orizontul plin de castani bătrâni
Polonius mai sapă în grădină
pe un scaun cu trei picioare
arde miros de scorțișoară
și jertfe pentru o zi de iunie

ascult cum din toate cănile pământului
un vuiet gol se plimbă în jurul meu..