ce limpede mîngîi tu stelele pe litere
și închizi obloanele sunetelor incinerate pînă la plînset
prin camere strîmte disperării de taină

vitraliile inimilor nu se vindecă niciodată
cu patima sau ura neofiților

rămîi cu mine primăvara în ritm Atena Nike
între inimă și Acropole
e vremea să imprimi diacronic fonograme senzuale
și să le făgăduiești luminii într-un zbor unic
cu o singură aripă
întotdeauna minunile par inadaptabile
condițiilor de trafic

ne va urmări dincolo
în cealaltă moarte spre Vitraliopolis
persistența memoriei unui icar bîntuit de stele