Dedal -
.
E noapte, ies pe prispă. Sunt năuc.
Mă strânge bolta-n doage cardinale
şi am în loc de creier un coltuc
de lună coborând spre amigdale.
Văd urme în noroi, care se duc
la poarta veche, fără balamale,
şi-mi dau în cap cu ultimul uluc -
erai a mea, cu toate ale tale!
Cu silueta lui de eunuc,
se-apleacă plopul, indicând agale
spre disco-barul lui DJ Manuc,
de unde urcă izuri boreale...
Te-aş aştepta non-stop, dar în curând
mă duc... Devale, să mă iau un rând.
Poezie:
Comentarii aleatorii