ochiul prins în tranșee
printre mine neexplodate
unde copii sar și se joacă
punând tălpile lor mici
în urmele imense de șenile.

simt transpirația brațelor
ce au pus la pământ munții
săpând tunele prin ei
vagi închisori și buncăre
de granit prin care
acum bate vântul pustiu

un refugiu unde stau săbiile
ruginite în teacă
alături de proiecția
unui copil kamikaze.
ochiul său arde
și plânge inflamabil
cu lacrimi de acetonă.