privea laptele scurgîndu-se pe masă
ca o apă albă din care peştii săreau să îl dojenească
iată ce ai făcut noi vom trăi doar o clipă
începu să plîngă mai întîi cîteva lacrimi apoi cu sughiţuri
ştia ce îl aşteptă ştia că merită
vocea mamei îl făcu să tresară
laptele băltea pe jos de pe masă ultimile picături cădeau
şi cu fiecare picătură simţea un spin înfigîndu-i-se în creier

întinsă pe masă cu faţa albă şi mîinile lipite pe piept îi părea o zînă
începu să plîngă mai întîi cîteva lacrimi apoi cu sughiţuri
gîndurile îi bălteau prin faţa ochilor săreau precum peştii
aştepta să îl lovească mîinile acelea firave ca o mîngîiere
instinctiv se aplecă şi începu să şteargă cu palma