În Iunie bat fluturii la poarta
Înmiresmată-a florilor cu-aripa,
Şi-n zborul lor îmi oglindesc risipa
De gânduri ce îmi încovrigă soarta.

Sub cerul gol – căci Zeii-şi uită pipa –
Un porumbel îşi mângâie consoarta,
Copiii sar pe trotuare coarda,
Iar eu mi-agăţ în cuiul tâmplei clipa.

E-atât de cald de parcă din seminţe
De stele cresc deasupra mii de sori,
De parcă sunt un puzzle de dorinţe

De vise, de acorduri şi culori,
De parcă-s strâns în braţe de fiinţe
De foc şi-ncet îmi intră vara-n pori.

29-30 X 2010