Vasile: (rezemat de gardul unei grădini de zarzavat) Ce vă uitaţi aşa la mine? Ce dacă sunt argat? Eheeeee! Are să vină şi timpul meu. Vă spun eu. Ascultaţi bine ce vă spun. (Se depărtează de gard şi cu gesturi hotărâte începe să vorbească): Ce? Nu vă vine a crede? Păi o să fac eu pe dracu'-n patru. O să vedeţi. O să ajung şi eu patron că doar n-o intrat zilele-n sac. Sunt încă tânăr. Uitaţi-vă la mine. (face o eschivă) Vedeţi? Nici nu zici că am patruzeci de ani. (Râde) Şi atunci voi fi şi eu respectat ca bădiţa Luca. Ce?! Şi mai. Voi apărea şi eu la televizor ca bogătaşii noştrii. La OTV. Da că acolo apar toţi oamenii importanţi. (Se opreşte din gesticulaţii şi priveşte spre auditori fix) Ce? Credeţi că nu am faţă?... Păi să mă vedeţi bărbierit, spălat şi la costum! Dacă nu veţi zice că sunt mai elegant ca preşedintele Americii... cum îi zice?... "Ubama".

Luca (se postează în spatele lui şi-l priveşte cu mâinile-n şolduri)

Vasile: Şi atunci vor veni la mine cei din satul meu care-mi ziceau că-s prost şi-mi vor zice: (se apleacă aidoma unui cerşetor schimonosindu-şi faţa)Domnule Aioanei, ne daţi şi nouă ceva de muncă? Vor veni plângând şi jelindu-se, dar eu atunci le voi râde în faţă: (Îşi scoate pieptul înainte şi priveşte mândru şi plin de importanţă): Ce, bă, prostovane? Vezi acuma cine-i prost? Da, da, aşa le voi spune, mai ales lui zgârâie-brânză ăsta de Luca. Auzi? Patron? Păi se va târî la picioarele mele când voi fi "cineva"...

Luca (repezindu-se spre el): Zgârâie-brânză zici!? Să mă târăsc...?! (Vasile o ia la fugă) Ia-mi stai tu că te domnesc eu acuş! Îţi dsau eu ţie patronat...!

(Vasile sare gardul grădiniţei, iar Luca aruncă cu un bulgăr de pământ după el)

Luca: Poate nu termini până diseară de copilit că-ţi rup oasele! Ne-am înţeles?!

Vasile: (se aruncă în genunchi şi începu treaba): Da, bădie, da!

(Luca pleaxcă)

Vasile (fără a se opri din muncă şi fără a mai ridica capul): Mai vedem noi când voi fi şi eu un "domn"! Da, da!