erau vremuri grele dacă dai o bere te pup prietene
în albul ochilor
dacă dai două îți laud și nevasta
sau nu e nevoie o fac gratis
un pic bălos dar tu mă vei scuza cu o rotire de 180
de grade din omu’ negru în popa prostu’
mă leagă de tine vremurile
când mă spălam după urechi apoi în urechi
și ieșeam în oraș la un net coffee
aveam tupeu de bărbat care cipcește poezia
mersic nu sunt bejniță doar un pic că tre să recunosc
dar mă străduiesc
te sărbătoresc lângă brad tu ești mort și îngropat
lângă un copac plantat de Udrea sau Boc
unde cresc cele mai zemoase fructe
eu tot privesc păsări par gudulan dar mă prinde
poate văd un phoenix iarna asta
beat zburând pe cerul albastru ca o zeiță supremă
aflată în brațele unui ciclop
pe care îl pun să îmi spele rufele apoi îl pup
împușc un american
și sângele lui curge în monitor mai roșu
decât urma unui babuin împușcat în labă
așadar mă înclin corconit postum
că acum îmi vine