Virgil -
...
cu siguranță sîntem bolnavi
de cînd simfonia neterminată a lui dumnezeu
s-a rostogolit ca o bucată de marmură
peste degetele noastre
ce-a rămas din ele am folosit
drept cuie pentru coșciug
nimic nu se irosește
totul se repetă pînă apar primele semne
de plictiseală
atunci invariabil
începem să iubim
Poezie:
Comentarii
acestea doua suna fals,
solomon -
acestea doua suna fals, calofil, in rest e perfect.
"ce-a rămas din ele am folosit
drept cuie pentru coșciug"
rafinată ironia, ioana. deci
Virgil -
rafinată ironia, ioana. deci partea asta sună calofil iar restul [... sună...] perfect. iată un comentariu care m-a binedispus
nu este nicio ironie. pur si
solomon -
nu este nicio ironie. pur si simplu, metafora nu este functionala iccp logica poetica, este prea poticnita. "degetele" nu sunt taiate, sunt strivite, dar si asa... ideea poemului, in schimb, este excelenta, surprinzatoare, plina de farmec, opune spleenul, iubirii si da o solutie "bolii" initiale, un adjuvant?!
îmi place imaginea acestei
alexandru -
îmi place imaginea acestei simfonii neterminate care se rostogolește ca o marmură peste degete. nu îmi place prezența lui dumnezeu aici, însă. poate că s-ar subînțelege, oricum...
- și mai interesant este că iubirea începe din acele fapte irosite, repetate la nesfârșit :). frumos aici...
alex
Finalul salvează alegoria pe
a.a.a. -
Finalul salvează alegoria pe care se derulează textul. Bun final. De reluat, pe alte teme.