în munții de la mancha pierd anii
îi simt pe degete
inele sau
ace de acupunctură
dorul de cer mă împachetează
între coastele tale
apoi tornada macină
sângele învolburat spre toate grinzile
de pin
care m-au rezemat
aici e curtea interioară
unde îmi plăcea să fac grătare
sus dormitoarele
cum mă mai legăna mama
îmi încălzea
mâinile iarna suflând în ele
pentru că există o flamă în noi care dispare
dar nu se stinge