grigore își lasă ciubotele pe prispă
taie o bucată de slană apoi
sparge o ceapă
privește cerul
și nucul din curte
unde făcuse tac-su semn când avea zece ani
linia-i acolo
aproape de pâmânt
grigore ceva mai sus
cu fruntea cuprinsă de-albastru
și-obrazu brăzdat

are borcane cu smântână în beci
și pere din toamnă
pe lada de la pat
își ține femeia
înrămată și albă
cu părul strâns în cozi
până la brâu lăsat să cadă
mai are și trei câini
aliniați toți trei sub movilițe
le știe ordinea
și mai vorbește cu ei la supărare

grigore așteaptă
să-i pice dinții pân la unul
ca să încapă în gură
un pumn de pâmânt
să tragă brazda peste el
să-i țină de cald iarna