Uneori,
eu şi cu viaţa
ne călcăm pe picioare
şi măsurăm cu poezia
pe care ne doare
mai tare

eu cu un vis,
ea c-un item,
locuindu-mă cu un înger,
cum să mă tem?

ea, neîntoarsă, despleată blesteme,
eu, cu iubire, îmi descânt
prin poeme...

Gând, ea, de pământ,
vis, eu, necuprins...
stă la pândă viaţa
ca o hoaţă!

Ochiul mi-i deschis...

Cine-mi poate-ntoarce
vieţii
faţa pe faţă?