sînt dimineți cînd pentru mine
ești un ocean
mă arunc în el mă transform în pasăre
visez asimptotic respirației tale
și dispari
în alte dimineți mă trezești
ca un oraș buimăcit de tramvaie și ziare
ești o mie de femei și niciuna
nu mă trage în gangul din clădirea primăriei
nu mă sărută cu vinovăție nu mă mai vrea
de parcă nu m-ar cunoaște din atîtea nopți
dar sînt diminețile acelea
cînd ești un ghețar
îmi știi orgoliul mi-l străpungi
cu tandrețea cu care ne-am privi
într-o pauză de filmare
pentru o reclamă cu titanic
în fundal