m-am născut într-o zi de marți și am murit într-o seară de joi
a plouat mult în noaptea aceea
era după o zi de radio
mă îndrăgostisem de tipul care îmi preda știrile
făcusem exerciții de dicție vreo trei ore după cursuri
și mă ascunsesem de unul care îmi cerea să-i traduc versuri pentru copii
până când m-a lovit că am terminat ce era important
iar restul nu era nimic mai mult decât o mașină accidentată
cu roțile din laterală încă rulând alimentate de iluzia șoselei

dacă ar fi avut rost să alerg la maratoane probabil aș fi facut-o și acum
dar magazinele nu mai au portocale din alea bune
care mă ajutau cândva să îmi mențin tonusul
dezumanizarea vine odată cu absența
iar ca ultimă variantă care îți mai rămâne când ajungi
în stadiul în care nu mai poți iubi nici măcar
oasele care te țin laolaltă este să
umplii o gură de câine cu pământ și să-l lași să-l înghită
poate trupul îți va asculta rugaciunile și pe când „Egretta” se va apropia de final
vei scrie în testament că nu vrei să fii înmormântat
ci pur și simplu incinerat pentru că mereu ți-a fost scârbă de cadavre