un fel de snafu ne-mbrăţişează idilic

imaginea utilizatorului nicodem

când îţi pui capul pe pieptul meu
îmi aduc aminte de moara norocului
inimile noastre ca două lemne aruncate pe foc
se preschimbă în scrum
şi-n seminţe de piatră
un fel de snafu ne-mbrăţişează idilic

e ca şi când silfida oraşului iese din ziduri
la o gură de aer
liniştea ni se aşază pe buze
indegradabilă
cred că priveşti aceleaşi statui pe care eu
le privesc

în tot acest timp ne punem întrebări
cu semnele lor răsturnate
şi rămânem agăţaţi de trecut -
elefant văzut prin ochii
copilului

Comentarii

Aş elimina câteva versuri,

Aş elimina câteva versuri, expresii:
,,liniştea ni se aşază pe buze" - am citit asta în prea multe poeme
,,indegradabilă" - nu cred că există acest cuvânt; nu orice antonim se formează cu prefixe antonimice.
,,pe care eu le privesc" - nu pare semnificativ nici ideatic, nici artistic
,,cu punctul în sus şi cârligul în jos" - aici e pueril ...ideea ar putea fi redusă la o altă formulare mai simplă şi mai sugestivă.
Mi-a plăcut:
,,inimile noastre ca două lemne aruncate pe foc
se preschimbă în scrum
şi-n seminţe de piatră" , mai ales ultimele două.

punctul şi cârligul

atât e tot ceea ce am avut curajul să schimb. mai mult nu, şi nu dau explicaţie. scriu în plus mulţumesc şi dau click.