era singura plajă publică ce-o deschideam pe furiș
doar să privesc copilul frumos dinăuntru
lăsînd același sărut abia schițat « ca o petală peste altă petală »

ceva albastru se prelungea dincolo de bunul mers al trenurilor
intersecții de corpuri geometrice lascive intermitente
despre nopțile ce redesenau volute mari de nori
sau numai destinația
Ciudad de Nuestra Señora de La Paz
îți amintești? postul meu de profesor universitar din Bolivia

« sînt atitea alte jocuri în care poți cîștiga »
scria el pe cărți poștale ieftine
nu înainte de a ști ca va deveni o carte
din care voi rupe zilnic pagini să mi le îndes
prin buzunarele secrete ale lacrimilor
neexpediate
niciodată