Sunt muritor
cred adevărul
lumina nu mai e rotundă
pământul e diferit
mă arde
inima țipă
e în bătaie de clipe

gheare de neliniște
îmi tulbură ochii
caut toamna
în pulsul arborilor
înțeleg
din răspunsuri imprevizibile

trebuie să-mi strâng cuibul

între țărână și cer
tăceri sparte
de zborul unor păsări
ce-au rămas fără arbori.