Uneori uităm să fim oameni

imaginea utilizatorului celestin

Acest text se află în Șantierul Literar Hermeneia.com

Orgolii-ndestulate nu-s spuse în cuvinte
Rămân așa nescrise și nu privești în urmă
Ai nas pentru purtare,n-ai gânduri pentru minte
Când te complaci de dragul efectului de turmă.

Azi nu ești pentru tine,ai cearcăne profunde
De pofta unor vicii tot faci pe curiosul
În ochi de porți regrete te rog nu te ascunde
Privește ineditul ca să primești frumosul.

Zâmbești parșiv când soarta e-un semn al întrebării
Răspunsuri simulate nu-s leacuri pentru minte
Cu inima presată de pumnii întâmplării
Abia gasești un aer ca să-l respiri cuminte.

Te doare adâncimea prăpastiei c-o viață
Ai lăsat al tău suflet la focuri sa se coacă
Te-ai amăgit devreme si n-ai crezut că-i hoață
Dorința pasageră ce inima ți-o toacă.